Adenomioza, o afecțiune uterină benignă, este înrudită cu endometrioza, și reprezintă prezența glandelor endometriale și stroma în miometrul uterin. Uterul este un organ format din două tipuri de țesuturi: endometru și miometru.
Patogeneza adenomiozei rămâne evazivă și nici o singură teorie dintre cele existente nu poate explica toate fenotipurile bolii.
Adenomioza este considerată o entitate specifică în clasificarea cauzelor hemoragiilor uterine anormale PALM-COEIN FIGO după cum urmează (3):
PALM– polip; adenomioză; leiomiom; malignitate și hiperplazie;
COEIN– coagulopatie; disfuncție ovulatoare; endometrial; iatrogenic și nu este încă clasificat;
FIGO– Federația Internațională de Ginecologie și Obstetrică;
Cauzele de apariție
Ca și în cazul endometriozei există câteva teorii care explică modul în care mușchiul ajunge să fie invadat de mucoasa endometrială.
Așadar, potrivit uneia dintre aceste teorii, adenomioza poate fi cauzată prin invazia directă a endometrului în miometrul imediat adiacent. O altă posibilitate este că țesutul muscular din anumite motive se transformă într-un alt țesut care seamănă cu mucoasa endometrială. Acest proces se numește metaplazie, schimbarea unui tip de țesut în altul.
O altă teorie care este și cea mai cunoscută, spune că adenomioza apare în urma extensiei endometriozei pelvine profunde dinspre exterior (cavitatea abdomino-pelvină, peritoneu) către grosimea peretelui uterin (miometru). Acest lucru se întâmplă aproape întotdeauna în cazurile de endometrioză profundă avansată, atunci când “nodulul” endometriozic infiltrează peretele posterior uterin (cervix, corp uterin).
Adenomioza este clasificată în difuză și focală.
- Adenomioza difuză reprezintă invazia glandelor endometriale și/sau stromă în interiorul miometrului;
- Adenomioza focală sau adenomiom, tumori circumscrise formate din endometru și țesut muscular;
Simptome
- Menstruație abundentă sau de lungă durată;
- Menstruație extrem de dureroasă;
- Durere în timpul actului sexual;
- Cheaguri în sângele menstrual;
- Uter voluminos și sensibil;
- Durere generală în zona pelvină;
- Senzația de presiune asupra vezicii urinare și a rectului;
- Scaun dureros;
- Durere în timpul urinării;
- Sângerare vaginală anormală;
- Stare de rău;
- Infertilitate;
- Boala abortivă;
Diagnostic
Suspiciunea de adenomioză poate fi pusă cu ajutorul metodelor imagistice, dar și în urma tuseului vaginal care poate releva un uter mărit în dimensiuni, și sensibil la palpare. Diagnosticul final de adenomioză se pune însă în urmă examinării histologice a specimenelor îndepărtate chirurgical. Imagistica poate consta in ecografie transvaginală și RMN.
Metode de tratament
Tratamentul adenomiozei se împarte în terapie medicală și terapie chirurgicală, care poate fi conservatoare sau radicală, în funcție de tipul de boală și dacă se dorește păstrarea fertilității.
Terapia chirurgicală de elecție în cazul adenomiozei focale constă în îndepărtarea nodulilor prin excizie. Excizia focală a adenomiozei poate fi efectuată dacă locația leziunilor poate fi determinată. Procedura poate fi efectuată prin laparoscopie, mini-laparotomie sau laparotomie.
Terapia chirurgicală radicală de elecție în cazul adenomiozei difuze, constă în histerectomie care poate fi totală sau subtotală, o procedură care nu este indicată în cazul pacientelor ce își doresc o sarcină.